luni, 4 noiembrie 2013

Povestea lui Coşulescu Trandafir.

- Bună ziua, mă numesc Coşulescu Trandafir şi am venit în graba mare să împărtăşesc cu voi cea mai mare problemă a mea. O problemă gravă!
- Bună ziua şi bine ai venit la Asociaţia coşurilor anonime. Puteţi să ne spuneţi ce s-a întâmplat?
- Păi, sigur! Să vă spun cum a început totul. Am ieşit odată la plimbare pe un ten plin de sebun şi îmbâcsit. Mi-a plăcut atât de mult, încât acum nu mă mai pot lăsa de acest hobby. În primul rând, să vă zic câte ceva despre mine. Aşa cum o arată şi numele meu, eu sunt frumos, sunt frumos ca un trandafir şi nu înţeleg de ce se luptă atât de mult lumea cu mine. Sunt rozaliu spre roşu şi sunt tare încăpăţânat. Sunt total independent şi ies la plimbare pe feţe doar atunci când vreau eu. Îmi plac surprizele, în cosecinţă, fac multe surprize. Dacă aţi vedea ce reacţii isc! Nu mă dau eu bătut uşor de felul meu şi în orice luptă ies victorios. După părerea mea, mă asortez la orice, la rochii de seară, la costume de nuntă, la ţinută de servici, la uniforma şcolară. Dar cel mai mult, îmi place să merg la întâlniri amoroase, la întâlniri de 10 ani, la prima zi de liceu şi să fac oamenii de ruşine. Eu am personalitate şi îmi place să fiu mereu în centrul atenţiei.
Îmi amintesc cu plăcere de ultima mea aventură, când şi pe acela, fond de ten se numeşte, l-am făcut de ruşine. Tocmai ce intrase tipa la liceu. Vă daţi seama, în prima zi trebuie să te prezinţi bine, faci noi cunoştinţe, colegi noi, băieţi din clasele mai mari, fetele mereu consideră că trebuie să fie cele mai frumoase, se îmbracă cu grijă cu ce au mai frumos şi se parfumează. Trebuie să arate impecabil. Aşa că eu mi-am făcut apariţia chiar în ziua cu pricina. Vai, frumosul de mine. De obicei, prima zi la mine este cea mai bună, atunci sunt în vervă şi la potenţial maxim. Mare, puternic, semeţ, strălucesc ca o stea pe cerul negru. Mda, tipa nu prea a fost încântată. Ne-am luptat ceva. Ea dă cu spirt. Eu, nimic. Ba chiar din contră, mă umflu şi mai tare, îmi încordez muşchii. Tipa dă să mă scuture puţin. Eu nici aşa, mă fac şi mai mândru şi mai frumos. Dă cu fond de ten. Îhî, o victorie parţială, căci drept e că nu am mai văzut nimic, dar după pufăiturile ei am înţeles că încă mai eram vizibil. Şi chiar nu a avut ce face, nu putea să nu meargă în prima zi de şcoală că nu se cădea şi o luau profesorii mai apoi la ochi, mai ales noua dirigă. Săraca, supărată a pornit spre şcoală. Eu, fericit nevoie mare. Toată lumea cu care s-a întâlnit m-a lăudat, fapt ce m-a făcut să fiu şi mai fericit. Aşa că, tocmai când a ajuns la şcoală şi a început să facă noile cunoştinţe, eu mi-am luat batista şi am reuşit să şterg fondul de ten de pe ochii mei şi am ieşit în lume. Ohooo, ce excursie frumoasă am avut, am văzut o grămadă de chestii, mai ales feţe oripilate şi zâmbete maliţioase.
Cam asta a fost tot...ultima mea zi fericită. Offfff!
Coşulescu Trandafir se lăsă să cadă pe scaunul de lângă el, cu mâna pe frunte, supărat rău.
Reprezentantul Asociaţiei Coşurilor Anonime încercă să-l facă să vorbească. Trebuia să îl facă neapărat să vorbească pe acest coş! Se pare că de informaţiile ce le oferea acesta depindea soarta întregii coşerimi.
- Domnule Coşulescu Trandafir, vă rog, dar vă rog mult, cu ultimele puteri, spuneţi-ne şi nouă ce s-a întâmplat mai departe.
- Nu ştiu cum o să pot să vă povestesc totul! Sunt de-a dreptul traumatizat. Nu mai am unde să mă plimb şi ultimele atacuri asupra mea au fost de-a dreptul dezastruoase! Eu eram cel mai tare, cel mai puternic, iar acum, am început să am îndoieli serioase. Bine, încerc să mă adun şi să vă spun totul. V-am pregătit şi un material foto ca să ştiţi cu cine aveţi de-a face.
Coşulescu Trandafir îşi luă mapa şi începu să facă prezentarea.
- După ce am făcut-o pe tipa aceea de minune, lucru de care sunt tare mândru (şi zâmbi malefic), într-o zi m-am trezit că nu mai am unde să mă plimb cu plăcere. Aşa cum v-am mai spus, mie îmi plac plimbările pe tenuri pline de sebum şi îmbâcsite, ca şi vouă de altfel.
Se auzi un îhâmmm general.
- Ei, uite, m-am trezit că nu mai am unde să mă plimb, nici seara şi nici dimineaţa! Tenul ei a devenit dintr-o dată curat, dar nu uscat, căci să vă spun drept, dacă era uscat măcar aveam o satisfacţie (râse din nou maliţios). După cercetări serioase, am aflat că de vină este acesta. Şi scoase o fotografie cu un gel spumant antimicrobian.
- Uitaţi! Priviţi! Să ştiţi cine este de vină! spuse plimbându-se cu fotografia în mână ca să vadă toţi membrii asociaţiei.

Apoi continuă.
-Ba mai mult, eu ştiam că dacă ea se spală pe faţă, oricât s-ar strădui, prietenele mele, micile impurităţi, erau mereu la datorie, iar eu puteam să mă inflamez liniştit. Acum au dispărut! Au dispărut!
Un oooooo prelung se auzi în sală. Coşurile prezente erau deja terifiate.
- Uitaţi aici! Vă prezint vinovatul: Fluidul antiseptic purificator!
Sala plină ochi de coşuri începu să huiduie.

Coşulescu Trandafir continuă cu emfază:
- Dar ce spuneţi de asta! Am fost pleznit efectiv într-o bună dimineaţă cu o palmă de ulei de gălbenele! Ca mai apoi să aflu că era de fapt o cremă ce stopează secreţia de sebum, cicatrizează urmele lăsate de mine şi pe deasupra este şi antiseptică...şi o lacrimă îi curse uşor...ce am făcut oare să merit asta, unde am să mai ies eu la plimbare!
Sala întreagă îl compătimea pe Coşulescu Trandafir şi se temea de consecinţele acestei noi arme dezvoltate împotriva lor.
- Uitaţi aici, şi ridică o planşă cu fotografia temutei arme!

Apoi, cu o privire pierdută în mulţime, arătă cea mai periculoasă dintre arme.
- Aceasta este o adevărată armă de distrugere, în 60 de minute eşti gata! Aşa ceva nu am mai întâlnit nici chiar eu, care sunt un veteran! L-am văzut pe vărul meu cum a pierit efectiv sub ochii mei. Oftă îndurerat, cu ochii în pământ.
- Dragii mei, cred că vremurile noastre au apus, apoi ridică şi penultima planşă.

- Nu mai  am aproape nimic de adăugat. Însăşi urmele trecerii mele pe faţă au fost ascunse foarte bine, spuse stând cu mâna sus, arătând şi ultima planşă. Plângea de-a binelea.
- Atât am avut de spus!


Plânsete, ţipete, coşurile fugeau care încotro dar nicăieri, în sală se iscase o isterie generală. Preşedintele Asociaţiei Coşurilor Anonime încerca din răsputeri să ţină lucrurile sub control. Cu ultimele puteri răcni şi reuşi să potolească într-o oarecare măsură nebunia. Cu răsuflarea tăiată, terifiat şi el de ceea ce se prefigura, îl întrebă pe Coşulescu Trandafir:
- Trebuie să ştim numele acestei armate ce s-a abătut asupra noastră! Trebuie!
Coşulescu Trandafir, îndurerat, spuse:
- Gerovital Plant Stop Acnee se numeşte. Şi cu ochii strălucind a mânie adăugă - de la Farmec!
Din acel moment, soarta coşurilor a fost pecetluită, iar Asociaţia Coşurilor Anonime s-a desfiinţat ulterior pe motiv de lipsă de membrii.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog2013.

2 comentarii:

Pinky Rainbow spunea...

Foarte tare, chiar m-a amuzat Asociatia Cosurilor Anonime :)))))

Maria Agurita Ignat spunea...

Super tare!!! Felicitări pentru idee ,xoxo

Trimiteți un comentariu