vineri, 18 octombrie 2013

Prima vacanţă în doi.

"Stau în pat pe o pernă moale şi îmi odihnesc trupul obosit, iar în fundal merge încet televizorul. E călduţ, e bine şi îmi vine să dorm, însă este ora cinei şi ar cam trebui să mă pregătesc să cobor la masă. 
-Doamne, ce bine că au restaurant jos aici, că altfel nu m-aş mai mişca din pat nici să mă plătească cineva, am spus în gând. 
Prima noastră ieşire în doi, o vacanţă la Straja, am pornit într-o aventură nebună fără să ne rezervăm cameră, fără să ne gândim unde mergem. Drumurile ne-au dus hai hui prin Haţeg - zimbri sunt nişte animale superbe -, am fost la Sarmisegestusa unde am rămas impresionaţi de amfiteatrul roman, nu am ocolit Biserica din Densuş şi nici mănăstirea Prislop, luând mai apoi direcţia Petroşani - Lupeni - Straja.
Căutând cazare în Straja, am intrat în cea mai frumoasă şi impunătoare pensiune pe care am văzut-o, Vila Alpin. Puteai vedea de afară că dintre toate pensiunile din Straja vei avea parte de o privelişte superbă din orice cameră doar aici, aşa că nu am stat pe gânduri. Am trecut uşor astfel peste faptul că nu avea parcare şi că a trebuit să ne lăsăm maşina la circa 100 de metri de vilă, mai ales că aveam o groază de bagaje.
A. era încă la baie, făcea un duş fierbinte, iar eu, ca să nu adorm, rememoram frumoasele zile de care am avut parte, gândindu-mă că nu aş fi crezut niciodată că aş avea curajul să mă dau cu tiroliana. Îmi este frică de înălţimi, pământul este locul meu. Se pare doar că a fost de această dată curiozitatea mai puternică. Sau simţul de aventură? Sau să-l impresionez pe A.? El nici nu s-a uitat când s-a lansat pe frânghie, e normal, doar s-a dat şi cu paraşuta la viaţa lui. Clar, nu am putut să-l dezamăgesc, dar sentimentul...nu am crezut că poţi să te simţi atât de liber în aer! O, dar privirea lui la sfârşit când a văzut că am avut curajul să îl urmez - admiraţie amestecată cu mândrie. Eram ameţită de cap pe când am ajuns la Crucea Eroilor, poate de la arenalină, dar şi acum mă simt îmbătată de privelişte.


Ca o nebună l-am urmat a doua zi a excursiei noastre pe A. pe vârful Straja, am simţit că acolo îmi dau duhul la urcare, dar mândria mea, sau mai bine spus, orgoliul meu mă făcea ca la fiecare întrebare a sa "eşti bine, mai poţi?" eu să îi răspund că "da, sunt foooarte bine, doar respir ceva mai greu din cauza aerului rarefiat",  o minciună gogonată, căci eu nu mai făcusem mişcare de multă vreme.
Vârful Straja... masiv, ascuţit dar cu o privelişte largă sus, la picioarele noastre stau munţii Vâlcan, defileul Jiului, iar în depărtare stă maiestuos Retezatul (sursă). La picioarele noastre lumea, iar aici sus, energia lumii.


 Ne-am ţinut de mână şi am simţit cum ne pătrunde o stare profundă de linişte şi pace, iar în inimile noastre au încolţit primii sâmburi de iubire. 
Zâmbesc subtil, obosită, dar fericită.


Cu iubirea tocmai răsărită timid în noi, am vizitat şi Schitul Straja, loc care parcă ne-a binecuvântat acest sentiment straniu, frumos şi plin de contradicţii. Ca să ajungem la schit, am intrat printr-un tunel lung de 50 de m unde era pictat calendarul Bisericesc şi scene din Vechiul şi Noul Testament. De cum am intrat, am încercat acelaşi sentiment pe care îl simt când intru într-un loc sfânt - o linişte interioară, dar şi o apăsare grea care mă face să îmi simt micimea în faţa Domnului. Îmi place să respir adânc din aerul impregnat cu tămâie, un aer pur şi sfânt, care mai curăţă sufletul de petele păcatelor noastre.

A. ieşi din baie, iar după ce îşi verifică mail-ul prin telefon,mă întrebă dacă am chef ca în următoarea zi să facem ceva escaladări sau poate paint ball, că cică organizează cei de la vilă la cerere. Am inspirat mult aer în plâmâni şi, abţinându-mă, i-am răspuns cu un zâmbet că poate ar merge paint ball, deşi în gândul meu mă întrebam "de unde Doamne mai are energie, o fi furat-o toată de pe vârful Straja?"
Am coborât jos la restaurant, îmi era tare poftă de mâncare tradiţională. Nici nu ştiu cum am ajuns în cameră, căci oboseala deja îşi făcea simţită prezenţa la amândoi.
În următoarea zi ne-am trezit că afară ninsese. Zăpada superbă învelea munţii şi brazii ăntr-o manta albă şi pură. Nu ne puteam gândi amândoi decât că în ultima noastră zi o să schiem, doar vila are şi centru de închiriat echipamente sportive".




 Aud un lătrat lângă urechea mea, apoi o limbă caldă mă spală pe toată faţă. Mă trezesc ţipând către Moşmondică:
- Jos! Derbedeule! Chiar ţi se părea că trebuie să mă speli pe faţă?
Lângă mine, se întinde somnoros soţul meu A. Spuse râzând:
-Lasă dragă, e tratamentul de frumuseţe de dimineaţa. A, da pe mine să nu mă pupui azi toată ziua.
Mă trânti-i din nou pe pernă. Doamne, ce vis frumos, eu, care de obicei nu visez noaptea!
- Auzi, îi spun eu lui A., am visat azi noapte ceva superb. Eram la Straja, la vila Alpin, eram în prima noastră vacanţă.
- Încă te mai încântă vacanţa aceea, nu? spuse el. Poate vrei să mai mergem odată.
- Promiţi? şi deja am început în minte să îmi fac bagajele.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu