luni, 7 octombrie 2013

Momente pline de savoare.

E dimineaţă. E prima dimineaţă cu brumă. Afară s-a aşternut o peliculă superbă de praf de stele. Deschid geamul şi inspir o gură de aer sanatoasă din grădina mea plină cu pomi. Încă şi-au păstrat frunzele şi le flutură veseli în bătaia primelor raze ale soarelui.
O aromă de cafea răzbate uşor din bucătărie, iar parfumul ei mă face să îmi scutur zănaticul somn ce îmi stă pe umeri ca un balaur. 
-Huaaaa, du-te de aici păcătosule! Nu vezi că e dimineaţă? Lasă-mă şi nu mă mai chinui!
Pun mana pe cana fierbinte de cafea, mă uit în ea şi îmi văd toatele visele de azi-noapte scurgându-se acolo...ia, bea, apoi o sa te simţi mai bine, visele nocturne se digeră bine si repede, nici nu o să mai ştii peste cinci minute ce s-a întamplat în mintea ta!
Măsmăruţa vine şi mă trage de mână - "apte?" şi trage un zâmbet de toată frumuseţea. Da, acum îţi aduc aptele, e de la văcuţa din vecini, e prospăt, bun şi sănătos. Îl torn în sticluţă, îi simt parfumul şi îi simt căldura. Ia măsmăruţă, bea aptele, fură-i esenţa şi creeeeeşşşşşti mare.
Mă aşez pe scaunul din bucătărie, soţul e plecat şi nu am în faţă decât o jumătate de portocală. Cealaltă pesemne că a mâncat-o el.

Are chef de conversaţie...nu zău, vorbăreţe mai sunt şi portocalele astea! 
"Ştii, am aşa, o presimţire, nu o să iasă bine în dimineaţa asta!
-Hai na, începi si tu acuma, nu crezi ca eşti cam pesimistă?
-Nu, zău, aici pluteşte ceva în aer, spuse ea nervoasa.
- O musca! am zis eu râzând.
-Nu, serios, a venit ieri un reprezentant de la storcatoare de fructe si mi-a tot dat târcoale, a zis că în zonă e unul, Hurom, zice că e interesat de mine!
-Aha, te-au luat şi pe tine dragostili mele toati? Hm? Ia spune, portocalio!
-Nuuuu, zice, acesta e altfel, face parte din storcatoare presare la rece. E de rău, ăsta te stoarce până la ultima picătură! Şi mai mult, are Slow Squeezing System, te dă gata încet şi la rece!
-Eşti nebuna, am spus eu şi m-am ridicat să plec. Mă întorc uşor spre ea apoi şi completai bombănind 
-Şi mai nebună sunt eu, că vorbesc cu o portocală!

M-am întors după cinci minute, stomacul îmi dădea semne că s-a trezit si el.
Pe masa din bucătărie stătea un pahar plin cu suc...de portocale. 
-Ia te uită! am zis în gând, cineva mi-a rezolvat portocalele! Am luat şi io un kil odată, să mă ţină măcar câteva zile şi ia uite, or fi gata toate deja! 
Am luat paharul şi am băut să îmi astâmpăr năduful. Avea o culoare superba şi un gust teribil de bun. Pe masă zăceau resturile. Iar mai încolo, când mă uit, ia, mai erau portocale pe masa. Hmmmmm!
-Cine han-tătaru le-a lăsat aşa împrăştiate pe masă resturile astea! gândi-i eu îmbufnată!
"- Pe lângă că bei sucul ăsta fără să fi ridicat un deget, mai şi comentezi." Gânduri nebune, tăceţi! Da, dar se poate să aveţi dreptate. La ce să mă supăr, oricum nu a mai rămas mare lucru din alea stoarse, doar nişte resturi uscate, la ce să îmi fac nervi? 
Soţiorul apare şi el, pesemne că dimneaţa îl împingea spre ceva comestibil.
-Ce e bun pe-aici?
I-am dat o gură şi apoi o gură de suc delicios.
-Hmmm, nu ştiu care ar putea fi mai bună, spuse el.
-Ha, du-te şi însoară-te cu o portocală atunci!
-A, nu, eventual cu cine a făcut sucul, spuse el zambind.


Acest material a fost scris pentru competiţia SuperBlog2013.
Fotografiile îmi aparţin, cu excepţia imaginii storcătorului de fructe Hurom.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu