sâmbătă, 5 octombrie 2013

Corolla gandurilor mele.

Imi place sa vad stelele zambind de dupa coltul norilor si soarele rasarind dupa inelul negurilor diminetilor plapande. Imi place viata sa o ating cu un sarut zurliu si sa ii pipai colturile rugoase ce le aduce cu ea. Imi place primavara cu miros de pamant umed si gata sa vina la viata si iarna cu primul ei miros, de zapada neninsa si frig. Stii cum miroase frigul? Miroase ca si prospetimea unei flori de gheata. Iar tu...
Tu ai trecut ca gandul unei pasari rapitoare pe langa mine, dar frumoasa ca un curcubeu ce nu-l poti atinge. Aveai o Corolla aparte. Ti-am simtit puterea, ti-am simtit prezenta cu care mi-ai impregnat spiritul.
O, frumoasa am spus? Hm! Mai presus de cuvinte. Ai iesit din jungla urbana ca o felina gata sa atace. Iar tu, ai atacat, da, si inca cum! Ai atacat la inima, acolo unde nu ajungi decat dupa ce spargi umbrele trecutului si treci de rauri inspumate de amintiri. De ce nu mi-ai spus, de ce nu mi-ai cerut cheia, puteai sa deschizi altfel 
Yala si fara sa o nimicesti!
Oh! Apoi te-ai oprit. De ce? Sa stai sa imi contempli sufletul? Ca apoi sa mi-l furi auto...mat? Stai si te uiti la mine asa...
...apoi ai plecat. Si mi-ai luat inima cu tine, fara sa te gandesti o clipa!
Te-am vazut aseara, dupa 7 ani. Erai la fel de frumoasa, puternica si goneai ca nebuna prin oras. Nu, nu m-ai vazut, iar eu eram prea ocupata sa iti contemplu noua Corolla minunata....si dupa atata timp.
Am simtit cum ma lasa picioarele si parca treceam cu masina timpului prin trecut, rememorand dulcile amare clipe cu tine. Dulci, ca te-am cunoscut. Amare, ca ai plecat.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog2013.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu